Viorica Chiurciu, doctor în științe medicale și cercetor științific, are o poveste de viață emoționantă. Din dragoste pentru muzica populară, dar și la îndemnul soțului ei, s-a înscris la Conservator, pe care l-a absolvit anul acesta. Din păcate, femeia de afaceri, care conduce un imperiu, și-a pierdut soțul, după ce acesta a făcut infarct la o nuntă. Viorica Chiurciu a oferit pentru click.ro un interviu despre viața și cariera ei.
Click! Ați terminat Conservatorul din Cluj cu brio. Ce v-a determinat să vă înscrieți la facultate? Ați făcut naveta.
Dragostea pe care o port cântecului nostru popular își are rădăcinile încă din copilăria zugrăvită în valorile morale ale satului românesc în acele locuri și timpuri care construiau firesc, suflete pure, frumoase și sănătoase care se exprimau și trăiau prin cântec.
Anii au trecut și au lăsat în urmă copilăria, oameni, locuri și întâmplări dragi, unele vise și dorințe căci viața m-a purtat pe drumul riguros al științei, mai exact al medicinei. Dar cu toate că am ales să devin medic veterinar, pasiunea pentru muzică nu a pierit niciodată din inima mea. De aceea, în momentul în care am fost pusă în fața provocării de a interpreta un cântec popular într-o emisiune televizată, dorul de sorginte, de frumusețile vieții de altădată, dragostea pentru muzică au prins din nou, glas, construindu-și în viața mea, drum sigur de data aceasta.
Încurajată fiind de profesioniști în domeniu și mânată de dorința mea permanentă pentru perfecțiune, pentru lucrul bine făcut, am dat examenul de admitere la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj și am fost admisă. Anii aceștia de studii au fost extrem de solicitanți pentru mine, deoarece nu este deloc ușor să înveți matematica notelor, a portativului plin de măsuri, semne și simboluri hieroglifice la prima vedere, în același timp în care trebuie să conduci o companie cu 400 de angajați a căror soartă stă în mâinile tale, mai ales în aceste vremuri.
Apoi, anii aceștia de studii au fost marcați și din cauza cursurilor susținute online care îngreunează enorm actul de învățare și te țin departe de profesori, colegi și cadrul academic. Diferența dintre învățământul clasic și cel online este uriașă, dar, iată că în ciuda tuturor impedimentelor, astăzi sunt licențiată a uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ din țară, Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, ale cărei studii le-am încheiat ca șef de promoție.
Cum este pe scenă, de la munca de cercetător din laborator?
Munca de cercetător științific este foarte frumoasă, plină de provocări, de calcule reci, de rigurozitate și solicită o seriozitate desăvârșită, care mă acaparează ca ființă, până la atingerea scopului, până la reușită. Știința este a minții, a rațiunii, în timp ce muzica vorbește cu și despre suflet. Muzica mi-a dezvăluit o altă lume, cea a sentimentelor și a viselor cărora le-am dat voce fie în măsuri vesele și pline de speranță, fie pe notele durerii.
Pentru mine, știința înseamnă rațiune, în timp ce muzica înseamnă suflet. Ca om, am nevoie de ambele. Mă simt nemaipomenit de bine când sunt în laborator, când știu că lucrez la ceva care va fi de folos pentru sănătatea oamenilor, dar și a animalelor și mă simt împlinită ca om de știință și ca medic când văd că munca mea, azi, a mai salvat o viață.
Însă, o fericire de nedescris îmi umple sufletul de fiecare dată când pășesc pe scenă, acest laborator al trăirilor exprimate prin muzică și în care ne regăsim cu toții pentru că toate cântecele mele, fie de muzică populară, fie de muzică ușoară, dau glas unor momente care ne-au marcat firescul vieții și care ne răscolesc stârnindu-ne zâmbete pe buze sau lacrimi pe obraz. Ca artist, pentru mine nu este fericire mai mare decât aceea de a vedea că publicul căruia îi cânt trăiește și simte cu mine. Aplauzele sale sunt pentru mine cea mai bună dovadă a faptului că am reușit să ajung la sufletul acestuia.
De ce muzica populară? Câte costume aveți și din ce zonă? Ați lansat un videoclip.
Abordez cu egală plăcere atât muzica populară, cât şi pe cea uşoară, dar, cu siguranţă, prima mea dragoste este muzica populară. Am vizitat multe ţări din lume, am avut ocazia să cunosc culturi şi tradiţii nenumărate, dar nu am descoperit nicăieri, folclor mai frumos decât al nostru. Dumnezeu ne-a dat nouă, românilor, un adevărat tezaur din acest punct de vedere, care ne conferă unicitate în lume. Zestrea noastră culturală înseamnă tradiţii străbune unele încă vii în satul românesc actual, înseamnă obiceiuri şi oameni aparte, dar şi valori definitorii pentru noi, ca neam. De aceea, cânt din tot sufletul despre aceste frumuseţi care nu pot fi scoate mai bine în evidenţă, decât prin folclor. De aceea, cântecele din repertoriul meu, toate oltenești, reflectă și păstrează tradiția specifică zonei, transpusă în folclor românesc autentic.
Pentru toată frumusețea portului nostru popular, am strâns o colecție de aproape 70 de costume autentice, majoritatea din Oltenia, dar am și din Banat și Moldova. Pe toate le port cu drag pe scenă, dar pe o parte dintre aceste le puteți vedea și în cele 15 videoclipuri ale pieselor de muzică populară pe care le-am realizat până acum.
Ați rămas singură de doi ani, după moartea soțului. Nu vă este greu?
Când trăieşti atâţia ani cu un om şi mai ales când de acest om te leagă o dragoste atât de mare şi un respect reciproc pe care îl simţeai în orice gest, ruptura te marchează irevocabil. Moartea bruscă a soţului meu ne-a răpit pe unul celuilalt, ne-a furat dimineţile în care ne beam cafeaua împreună printre florile din seră, ne-a luat plăcerea călătoriilor împreună, ne-a stins zâmbetul, iar mie mi-a lăsat doar amintiri dragi și bucuria realizărilor noastre profesionale.Viorica și Constantin Chiurciu, împreună până când moartea i-a despărțit
Cu toate acestea, sufletul meu nu și-a putut plânge în tihnă, niciodată, durerea celei mai mari pierderi din viață, deoarece moartea soțului meu a însemnat numirea mea, de către cei 400 de angajați ai companiei, în funcția de director general. Pe lângă responsabilitatea acesta enormă care mi-a revenit, a apărut și pandemia cu toate implicațiile sale economice, sociale, care au făcut totul mult mai solicitant. Când știi că sute de oameni își pun toate speranțele în tine, nu mai ai momente de răgaz, iar pe tine, ca ființă, te lași pe ultimul plan în ierarhia priorităților.
Cum era soțul dumneavoastră? Erați tot timpul împreună. Munceați împreună.
Soarta a avut grijă de noi și ne-a hărăzit un drum comun, deoarece am avut norocul de a fi mereu împreună atât acasă, cât și la serviciu. Ne-am completat mereu unul pe celălalt, am muncit împreună și toate realizările profesionale de până la momentul trecerii soțului meu în neființă, ne aparțin în egală măsură amândurora.
Împreună am dezvolat un colos în medicina veterinară, care în curând va împlini jumătate de secol de existență și tot împreună am construit,în urmă cu zece ani, divizia de medicină umană cu produse pentru sănătatea omului și care sunt unice în România.
Realizările, gândurile, sentimentele, dorințele, dragostea, respectul, grija și atenția unuia pentru celălalt, au fost temelia solidă a vieții noastre împreună și tot ce ne-a legat și ne-a făcut să ne identificăm unul cu celălalt. Ne-am amuzat copios când, tocmai pe fondul acestei identități spirituale, fiind nevoie să plecăm într-o excursie, am luat cu noi, un singur pașaport și nu pe ale ambilor, de parcă era un lucru cât se poate de firesc ca noi, simțindu-ne ca un întreg, să fim percepuți la fel de către toată lumea.
Câte țări ati vizitat? Unde v-a plăcut cel mai mult și de ce? În pandemie ați mai călătorit atât de mult?
Cu certitudine pot spune că am făcut înconjurul lumii, deoarece am vizitat 5 continente și peste 100 de țări, fiecare cu particularitățile sale. Am văzut multe culturi și civilizații, dar printre cele care m-au impresionat cel mai mult, a fost Etiopia, care a însemnat pentru mine o călătorie spre originile umanităţii. Aici oamenii trăiesc foarte simplu și văzând cu cât de puține se descurcau ei în viață, am căpătat mai mult curaj să trăiesc. Apoi, mi-a plăcut enorm la Machu Picchu, cu vestigiile sale unice. Și m-au emoționat obiceiurile din Tibet, mai ales cele legate de înmormântare.
Călătoriile acestea spre tărâmuri care mai de care mai fascinante s-au împuținat mult după pierderea soțului meu, dar și pe fondul pandemiei care ne-a impus tuturor multe restricții. Singurele vizite în afara țării au fost foarte puține și strict în interes de serviciu.
Conduceți un adevărat imperiu. Spuneți-ne despre activitatea dumneavoastră.
Compania noastră este unul dintre cei mai mari producători locali de vaccinuri şi medicamente de uz veterinar. Ne mândrim cu faptul că suntem una dintre puţinele fabrici din România, privatizate prin metoda MEBO, care a reuşit să crească fără probleme, într-o piaţă concurenţială, deținând în portofoliul actual, aproape 300 de produse proprii, pentru toate speciile de animale crescute în țară. Printre dotările noastre de bază se află laboratoarele moderne și propria rețea de distribuţie cu 36 de depozite teritoriale şi 5 farmacii veterinare. În ultimii 11 ani, ne-am deschis și divizia de medicină umană, implicându-ne activ în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Sunteți doctor in științe medicale, realizările din medicina umană și veterinară care au trecut dincolo de granițele țării. Cum se împacă muzica populară și scena cu activitatea de la firmă?
Când faci lucruri care îți plac, nimic nu ți se pare prea greu. Medicina este și va rămâne mereu prima mea dragoste. Am crescut și m-am dezvoltat ca om de știință și tot ce întreprind în domeniul medical este provocare și satisfacție, după cum vă spuneam mai înainte.
Provocarea aceasta este și mai mare deoarece sunt și director general al unei companii naționale, fapt care solicită enorm de multă implicare. Însă, fără falsă modestie, când manageriezi totul cum trebuie și fiecare angajat știe ce are de făcut, lucrurile nu pot să meargă decât bine. În felul acesta, reușesc să-mi dedic o parte din timp și activității artistice, chiar dacă nu la fel de mult pe cât acord activității de director și om de știință.
Sunteți o femeie cochetă. Ce nu vă lipsește din geantă?
Geanta este un accesoriu indispensabil femeii și noi știm cel mai bine că aceasta este de multe ori, un mic univers. Ca orice femeie atentă cu sine însăși, întotdeauna voi avea cu mine parfumul, nota finală a oricărei ținute, oglinda, agenda și un pix, rujul și pieptănul pentru un look fresh mereu, telefonul mobil și, bineînțeles, portofelul.
Leave a Reply